Moralitate sau pacat capital?

In aceste zile a aparut un evenimet care a tinut prima pagina a vietii politice romanesti: tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase.

In cele ce urmeaza n-am sa fac nicio referire la partea judiciara a acestui caz si nici nu voi face consideratii referitoare la persoana lui Adrian Nastase, ci ma voi referi strict la actul suicidal pe care un om, oricare ar fi el, il poate face intr-un moment de cumpana.

De cele mai multe ori viata ofera unui om atat evenimente fericite cat si momente critice. Aceste clipe de cumpana pot aparea din diferite motive, situatii, trairi. Nu este usor sa faci fata unor astfel de situatii. Dupa parerea mea, desi nu am studii de psihologie umana, actul suicidal poate fi privit din mai multe puncte de vedere, cauzele care duc la un astfel de act fiind dintre cele mai diverse. Pornind de la aceste cauze, putem sa ne punem intrebarea daca suicidul ar putea sa aiba un caracter moral sau nu. 

Biserica Ortodoxa Romana considera orice act suicidal un pacat capital, deoarece, spune Biserica, numai Dumnezeu are dreptul de a-ti lua viata deoarece El ti-a si dat-o. Pana aici nimic de spus, Biserica avand argumente puternice in a sustine punctul ei de vedere.

De cealalta parte, adica din punct de vedere laic, parerile pot sa difere de la caz la caz. Spun de la caz la caz pentru ca si aceste acte sunt facute avand ca si puncte de plecare diferite cauze: boala, singuratatea, neputinta de integrare sociala, diferite lipsuri, esec in dragoste, diferite neimpliniri profesionale, uneori chiar lipsa de cultura. Pot sa existe in randul oamenilor unele pareri de acceptare a unor astfel de acte, in special atunci cand prin acestea se doreste a se da un exemplu. Dar oare pot fi acceptate astfel de acte de catre societate, oricare ar fi cauzele acestora? Chiar daca  printr-un astfel de act s-ar indrepta o nedreptate? Chiar daca printr-un astfel de act un om ar scapa de suferinta? Cum sa ne pozitionam noi oamenii in fata unor astfel de evenimente? Cum sa analizam o astfel de fapta? Poate fi considerata o astfel de fapta una morala in functie de cauza care a declansat-o?

Sunt niste intrebari la care nu stiu daca as putea da un raspuns scurt sau un raspuns foarte bine argumentat. Poate sa fie suicidul o modalitate de rezolvare a unei probleme, sunt de acord cu acest lucru, insa, in acelasi timp, pot sa spun ca este si dovada unui egoism uman dus la extrem, este dovada incapacitatii de a accepta anumite stari de fapt. 

Oricum as sta si m-as gandi si oricare ar fi cauza unui astfel de act, punctul meu de vedere este acela ca niciodata un suicid nu poate fi considerat un act prin care se restabileste moralitatea, o modalitate de repunere in ordinea fireasca a anumitor lucruri, consideratii, valori, sentimente. Chiar daca la un moment dat psihicul uman cedeaza, dupa vreme indelungata de diferite framantari, trecerea peste astfel de momente ale unui om se poate face in primul rand prin ajutorul dat de societate (un ajutor extrem de important) precum si prin ajutorul dat de ceea ce inseamna respectarea de catre instituiile statului si de catre toti in ansamblu a conditiei umane, conditie umana care se dezvolta armonios atunci cand sistemul de valori acceptat de catre toti este respectat.